Picatura de nisip curge in clepsidra leului, cu prea multa repeziuciune, uitand sa mai ocoleasca din cand in cand gura prapastiei.
Se spulbera in amintirile trecute, inmagazinate pe fundul sticlei, nemiscate, uitate, iubite. A fost un moment in viata mea cand am simtit cum toata fericirea si pofta de viata au fugit din mine. au fugit, fara sa ma pregateasca, fara sa ma invete cum sa reactionez..si atunci m am asezat pe scaun si mi am ascultat mintea..mi am ascultat mintea si am zis un singur cuvant: Nu! Nu entuziasmului, nu iubirii, nu zambetului, nu ADEEE!!!pt ca da asta sunt eu..si pentru ca uneori si ade se satura de ade..din cauza ta...a ta si a lor!
In clipa asta ma imaginez mica, copila din trecut de acum multi ani cand nu te cunosteam nici pe tine, nici pe el. Cand stiam doar sa o iubesc pe mama, pe bunicul, cand eram simpla, fara fermecatoarea si prea nebuna iubire.
Am incetat sa exist...am inceput sa traiesc problema tinerilor prea complicati...in lumea cuvintelor si gandurile repezite...in care se mimeaza gesturi pe care nimeni nu le mai simte...in care bataile de inima sunt din ce in ce mai rare...
Au trecut atatea zile...si cate vor mai trece. Port in minte, in suflet, in geanta gri cu calut roz..amintirea marii, imensitatea aceea albastra cu care vorbeam cu care ma strangeam in brate, cu care radeam..si pe care o sarutam in semn de adio. M am iubit o vara cu ea...iar acum ma iubesc cu imaginea ei: singura, mare, albastra!
Totul a fost odata...cum si tu ai fost! S a dezlipit raza de soare din entitate si a venit incet, pe pamant vlaguita, fara stralucire...doar pentru mine...stiind ca are locul asigurat in cutiuta memoriilor...in cutiuta rosie de sub pat...in care uneori ma arunc pentru a simti trecutul....atunci inchid ochii si ating,.....si zbor.
Si acum zbor....prin vise si visuri...prin tot ce a fost alb si insorit intr o lume a fericirii.
Ade
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu