Inceput destul de greu...lacrimi, emotii, dorinte, tentatii de nesuportat...si toate astea in jurul meu- toate imi cereau ajutorul, sfatul...toate...
pentru ca acum sa zambesc, sa deschid bratele, sa ma invart si sa strig ca ea:Victorie!!!!!!
Lumea se schimba la fel cum secundele trec incet , incet unele spre celalate cu gandul sa faca o schimbare in interiorul lumii!
Am ajuns sa mi daruiesc sufletul intregii lumi, si nu doar unei persoane....daruiesc mai multora, dar mai putin fiecaruia. Poate ca e mai bine-si atunci cand va veni dezamagirea (pentru ca va veni!!!), voi stii sa mi distrug doar cate o camaruta a inimii-si nu toata inima! Deocamdata ma bucur pentru altii-si mai alessss pentru tine micuto! Sunt fericita si simt ca eu, alaturi de celalte 3- putem sa ne bucuram impreuna de succesul tau, putem...pentru ca simtim ca te am ajutat intr-un fel sau altul, pentru ca ti am fost zane spirituale cu care ai petrecut unele dintre cele mai frumoase clipe.
Acolo sus, in timp ce tu dadeai totul din tine, erai emotionata, am simtit ca pentru un moment am fost conectate toate-ca am recompus cel mai perfect cerc...ca am batut prin palmele celeilalte pentru ati arata ca ai fost minunata! Ti am zambit...si stii.... am vazut cum iti intru printre ganduri si cum imi multumesti pentru ca ti am daruit zambetul acela, care te a indopat cu incredere!
Am respirat usurata cand am auzit tropotele de aplauze-era atat de frumos.....de parca visul tau era visul nostru!!!!"Best friendssss"-mi e atat de dor de strigatul asta-dar amintirea imi scurteaza intotdeauna din acest sentiment insuportabil. Iubesc dragelor, iubesc, va iubesc si va multumesc! Intotdeauna veti ramane sufletele mele pereche! Pentru ca nu va fi un el sau o alta care sa va ocupe camerele imense din inima mea-toata nebunia imi e inchisa in acele camere, cu chei de aur grele si frumoase-toata adelina e acolo cu nerusinarea ei, cu prostia ei, cu betia de care da dovada in momente de libertate-cu totul!
>:D<>:D<
miercuri, 20 octombrie 2010
vineri, 8 octombrie 2010
Ma dezbrac de tot ce inseamna Ade
Picatura de nisip curge in clepsidra leului, cu prea multa repeziuciune, uitand sa mai ocoleasca din cand in cand gura prapastiei.
Se spulbera in amintirile trecute, inmagazinate pe fundul sticlei, nemiscate, uitate, iubite. A fost un moment in viata mea cand am simtit cum toata fericirea si pofta de viata au fugit din mine. au fugit, fara sa ma pregateasca, fara sa ma invete cum sa reactionez..si atunci m am asezat pe scaun si mi am ascultat mintea..mi am ascultat mintea si am zis un singur cuvant: Nu! Nu entuziasmului, nu iubirii, nu zambetului, nu ADEEE!!!pt ca da asta sunt eu..si pentru ca uneori si ade se satura de ade..din cauza ta...a ta si a lor!
In clipa asta ma imaginez mica, copila din trecut de acum multi ani cand nu te cunosteam nici pe tine, nici pe el. Cand stiam doar sa o iubesc pe mama, pe bunicul, cand eram simpla, fara fermecatoarea si prea nebuna iubire.
Am incetat sa exist...am inceput sa traiesc problema tinerilor prea complicati...in lumea cuvintelor si gandurile repezite...in care se mimeaza gesturi pe care nimeni nu le mai simte...in care bataile de inima sunt din ce in ce mai rare...
Au trecut atatea zile...si cate vor mai trece. Port in minte, in suflet, in geanta gri cu calut roz..amintirea marii, imensitatea aceea albastra cu care vorbeam cu care ma strangeam in brate, cu care radeam..si pe care o sarutam in semn de adio. M am iubit o vara cu ea...iar acum ma iubesc cu imaginea ei: singura, mare, albastra!
Totul a fost odata...cum si tu ai fost! S a dezlipit raza de soare din entitate si a venit incet, pe pamant vlaguita, fara stralucire...doar pentru mine...stiind ca are locul asigurat in cutiuta memoriilor...in cutiuta rosie de sub pat...in care uneori ma arunc pentru a simti trecutul....atunci inchid ochii si ating,.....si zbor.
Si acum zbor....prin vise si visuri...prin tot ce a fost alb si insorit intr o lume a fericirii.
Ade
Se spulbera in amintirile trecute, inmagazinate pe fundul sticlei, nemiscate, uitate, iubite. A fost un moment in viata mea cand am simtit cum toata fericirea si pofta de viata au fugit din mine. au fugit, fara sa ma pregateasca, fara sa ma invete cum sa reactionez..si atunci m am asezat pe scaun si mi am ascultat mintea..mi am ascultat mintea si am zis un singur cuvant: Nu! Nu entuziasmului, nu iubirii, nu zambetului, nu ADEEE!!!pt ca da asta sunt eu..si pentru ca uneori si ade se satura de ade..din cauza ta...a ta si a lor!
In clipa asta ma imaginez mica, copila din trecut de acum multi ani cand nu te cunosteam nici pe tine, nici pe el. Cand stiam doar sa o iubesc pe mama, pe bunicul, cand eram simpla, fara fermecatoarea si prea nebuna iubire.
Am incetat sa exist...am inceput sa traiesc problema tinerilor prea complicati...in lumea cuvintelor si gandurile repezite...in care se mimeaza gesturi pe care nimeni nu le mai simte...in care bataile de inima sunt din ce in ce mai rare...
Au trecut atatea zile...si cate vor mai trece. Port in minte, in suflet, in geanta gri cu calut roz..amintirea marii, imensitatea aceea albastra cu care vorbeam cu care ma strangeam in brate, cu care radeam..si pe care o sarutam in semn de adio. M am iubit o vara cu ea...iar acum ma iubesc cu imaginea ei: singura, mare, albastra!
Totul a fost odata...cum si tu ai fost! S a dezlipit raza de soare din entitate si a venit incet, pe pamant vlaguita, fara stralucire...doar pentru mine...stiind ca are locul asigurat in cutiuta memoriilor...in cutiuta rosie de sub pat...in care uneori ma arunc pentru a simti trecutul....atunci inchid ochii si ating,.....si zbor.
Si acum zbor....prin vise si visuri...prin tot ce a fost alb si insorit intr o lume a fericirii.
Ade
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)