si noaptea

Ma gandesc cumva la cum mi am petrecut prima zi de 17 ani...a fost o seara pe cat se poate de magica, pe atat de nebuna. Am iesit dragutza, ca un mic ingeras curat fara chef de nazbatii! Dar mi au ajuns doar doua persoane si noaptea...
M am intalnit cu timpul din trecut de acum cativa ani, vazandu l pe el, bucuresteanul un pic mai matur, dar cu aceleasi expresii capitale care m au facut sa tresar si sa intreb intelesul lor adevarat. M a ajutat din nou sa trec peste melancolii frumoase, alaturi de cea mai iubita prietena a mea. Alaturi de acea voce de aur, alaturi de acel soricel cu glas de tigru, care m a facut sa visez sub stele, in iarba uscata si plina de viata, alaturi de berea prea dulce, si de semintele atat de sarate...in masinuta acea pe arcuri, de copilasi, care imi va aminti intotdeauna de ziua de 16 cand eu am implinit 17, cand m am razvratit si in rochia alba, am alergat prin cimitir dupa un foc pentru tigara nefumata de atata timp, am zburdat pe strada, si am cantat unele dintre cele mai frumoase cantece, tipand, urland de euforia simtita.
A fost cu adevarat o noapte speciala pentru cei 17 impliniti, o noapte pentru nebuna din mine care a zambit cu toata dragostea pe care a avut o si o mai are.
Finalul a fost.....o betie totala. Dupa imbratisarea calda a ei, dupa schimbul de iubire dintre noi doua, a urmat sarutul lui. A urmat strangerea in brate in care l am lasat fara aer...a urmat schimbul de pupicuri dintre acei prieteni vechi atrasi unul de altul inca de la inceput. A urmat alergatura aceea nebuna a limbilor nepamantene, a buzelor uscate uitate de timpul care a trecut, care se sarutau numai pentru ca era un salut vechi, numai pentru ca asa departarea de 200 km se micsora. Totul a fost doar acea iubire pasnica, pentru prietenul vechi cu care stii ca poti face acest lucru fara sa inceapa vreo idila, vreo nebunie mai mare.

Si am doar 17...si am atata iubire pentru tine pentru voi.

Multumesc pentru tot: "demult, tare demult am iubit o mica fata
e firesc mi-a placut era frumoasa
ca o floare de zapada
demult, tare demult
ea imi daruia multa iubire
si un suflet minunat
si curat ca zapada cand se cerne
era viata mea si se numea ANA?"

multumesc S.