S a trezit mult mai frumos decat in alte dimineti. S a uitat la ferastruica si a zambit. Soarele aparuse iarasi in coltul infinit si albastru. Isi aminti de o dimineata-departe de prezent, departe de viitor, aproape doar de trecut.
Se intrista si nu mai putu sa si reia visul. Sopti doar un: good morning sunshine! Apoi amintirea ii descoperi trupul, picioarele, bratele, gatul, infrigurandu se. Se admira si cu parul valvoi pe perna moale, isi trase patura in brate, atarnandu si piciorul peste ea. Se gandi cum sa scrie toata aceasta imagine, apoi isi aminti de steaua ei preferata. Aceasta zambea melancolic cu razele sclipindu i din ce in ce mai aprins, si ea o vedea atat de fericita. Ii iubea lumina, ii iubea surasul, ii iubea caldura si realiza doar acum, ca il iubeste din prima dimineata in care l a vazut-vreo 16 ani si ceva in urma cand fereastra deschisa a spitalului o lasa sa inteleaga ce inseamna soarele, ziua cu soare, oamenii cu soare, viata cu soare...
Gandul tinerei se intoarse in prezentul lui 30 iunie...simtea ca se indragostise de cel mai mandru cavaler. Murmura un simplu:te iubesc si se inveli in lumina calda, pufoasa de rasarit.
Alerga la geam, lasa sa i cada o lacrima in palma tremuranda si i o darui buzelor de foc cu zambetul pe fata. Deschise bratele: el o stranse cat putu, ea se lasa prada multitudinilor de brate stralucitoare si atat de fine.... Se simtea protejata, iubita, si...indragostita!
Era fericita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu