Alba-ca-zapada si printul ei

Oare am atata inspiratie sa scriu astazi despre el??Incerc:e o poveste lunga. L am cunoscut intr o anumita zi anul acesta in 2009-la inceput. Era un nou coleg-singurul nou din clasa. Era timid- atat de timid incat nici nu a facut cunostinta cu noi(cei pe care nu ii stia

).

Dar pentru ca exist si sunt EU-am fost singura care a facut cunostinta cu el. Dialogul a fost ceva de genul:-Apropo eu sunt Adelina!(moment in care i am intins mana) -"........."( mi a raspuns, zicandu si numele si strangandu mi mana). Avea o voce groasa, care pe parcurs m a facut sa ma simt protejata. Nu o sa l descriu mult pe EL, ci o sa ma descriu pe mine in preajma lui.:D Au trecut mai multe zile fara sa mai vorbim(v am spus-prea timid). Apoi a urmat prima zi in care l am surprins privindu ma. Am fost putin uimita pentru ca doar eu eram secunda aceea pentru el. Si de atunci s a intamplat altceva...

Asta e inceputul unei povesti(o gasiti pe data de 15 aprilie)....e neterminata pentru ca nu am mai putut scrie despre personaje-au devenit prea dificile si legatura prea puternica pentru a fi descrisa. Dar azi....povestea de dragoste s a terminat....de tot intelegeti de tot!!!!!! Doamneeee ?Ingrozitor...sunt singura! Sfarsit tragic, neclar, trist-prea multe neintelegeri!
Ceea ce conteaza e ca Alba-ca-zapada a inghitit marul otravitor, iar printul s a ratacit in labirintul prostiei si nu a mai ajuns la ea! Somn vesnic pentru amandoi! Noapte buna.