Cei doi: pe banca in plin soare de vara.
El: fermecat, emotionat, doar pe moment. O tine in brate, ea il saruta cu ochii inchisi, spulberata de mainile lui inclestate in jurul gatului ei inalt.
Simte ca o doreste...dar ii este frica. Sentiment ciudat cand e prea fericita sau prea trista.
"As vrea sa ti deschid sutienul".
Ea zambeste-cu zambetul ei "asimetric", par ondulat, de o culoare indecisa. Ochii mari, in care lacrimile se opresc si nu o dau de gol atunci cand sufera. Pielea fina, de culoare mai inchisa. Mainile ii tremura, dar se agata insetatae de atingere si de companie.
Ce incerc? o descriere-nu pot. Nici nu mi imaginez persoana. E vag- nu compar cu nimeni si cred ca din cauza asta nu mi iese. Atunci o piele de portelan-o papusa cu par intins, cu o figura inexpresiva.
Ce conteaza.
El nici atat, tot atat de vag imi este ca si ea. Numai soarele il vad- e un disc luminos, albul acela stralucitor. A imbracat tot in lumina. Nu uita decat umbrele- prea odioase pentru a i capta lumina.
Ce simt? Energie disparuta in viitor. Spulberata de repeziciunea vorbele ce isi adreseaza ce doi dupa minute intregi de imbratisari. Ea prea melancolica, el prea comic. Ea prea serioasa, el prea plictisit. Ea prea rugatoare, el un corp inert in care nervii se zbat, ca inima ce ramane vie cateva secunde dupa ce ai scos o din corpul nefolositor.
Cearta inutila- nu stiu din ce cauza a pornit. Nici ei nu stiu-au ochii prea inflacarati ca sa mai vada ceva. Stiu doar ca sunt cei mai prosti. Niste copii idioti fara viitor impreuna. Pentru ca nu stiu sa l aiba. Plang-nicidecum. Au curaj muult. Ipocritii.
GATA! Au ramas suspendati: Ea cu fata spre stanga, el cu fata spre dreapta. Au terminat. Se duc sa se culce. Maine-zic ei- e o noua zi. Da de unde?=)))
Spun lunii noapte buna si...adorm.
P.S. doar eu pot intelege=)). pentru lume e atat de vag.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu