Regaseste ma

"Am un singur regret pentru inceputul de vacanta. Dar acesta in alta postare. Cea de sus mi se pare prea lunga!" Spusesem asta in postarea"un sfarsit...un inceput-part1".Sa povestesc...

Data de 12 iunie-inceputul vacantei pentru altii-a reprezentat sfarsitul unui inceput de vara indragostit. Ciudat...Simt ca nedreptatesc universul spunand asta pentru ca totul va reveni la normal peste cateva zile. Numai ca acum, dupa 9 zile imi dau seama ca nu a existat dimineata, dupa amiaza, seara, noapte in care sa nu ma gandesc la EL. Ma intrebam:"Oare ce face acum?Se gandeste la mine?". Toate astea pentru ca e departe, la mile distante, in tara maslinelor, portocalelor. Toate au un inceput. Si astfel a inceput despartirea prea lunga de care ne temeam. Trec minute, ore si incerc sa mi amintesc minunatele clipe in care EL era personajul principal. Sunt prea dramatica....dar nu pot reactiona altfel daca imi lipseste.
Plictisit, inconjurat de persoane "insuportabile" si el numara zilele ca si mine. Cand pur si simplu stau, asezata in fata ferestrei, privesc soarele cum coboara, ziua cum se ineaca in adancurile noptii. Si incerc si eu sa ma cufund in nesimtire, sa fiu piatra ce asteapta iarba pentru a o inconjura, pentru a o ascunde. Sa fiu doar prima persoana care si doreste sa se incece in viitor nu in prezent. Ar trebui sa regret, dar in momentele de aiureala sincer asta imi doresc.
Sfarsitul acestei drum lung, ce sare peste prapastia neagra, se apropie. Cred ca repet pe ora de vreo 40 de ori:"mai e o singura zi".
Sunt nerabdatoare sa l intalnesc , ca atunci cand plec la mare si am emotii, sunt "superincantata" ca o sa merg noapatea mult si ca schimb locatia. Vreau sa l mangai, sa l sarut, sa l ador.

"Dragul meu, i ati la revedere de la acel tinut minunat si regaseste ma."
Te astept!!!