O zi apocaliptica

Disparitia LUI ma seaca!
Ziua de azi o pot considera o apocalipsa sfarsita. Ingrozitorul m a facut sa ma consum, intr atat incat acum de abia mai pot scrie. Noroc ca drumul monoton scoala-casa a fost inveselit, indulcit de ELE si de inghetata la cornet. Soarele parca si el a stralucit mai frumos acum seara, la sfarsitul odioasei zi. Incercam sa ma ascund alaturi de EA de razele lui prea orbitoare. Mie imi placeau, EA le alunga cu cruzime. Se razbuna pe un alt zeu...un zeu diferit de cel de care ea era obsedata. In final ne am ascuns toti de razele lui...intr atat incat sa nu ne intre in ureche si apoi sa nu mai poata iesi. Acum e intuneric si la fereastra mea si la a lor.
Spun acum in continuu ca totusi aceasta zi(7.05.2009) a trecut, s a pierdut in fumul celui mai negru oras-cel de la capatul lumii.
Revin la disparitia LUI. Nu a mai fost asa crud saptamana asta fara EL. Poate ca timpul nu a mai incercat sa sa se opreasca in perimentrul creierului meu, unde gandul imi era numai pentru el. M am concentrat prea mult la scoala si asta se vede, in ochii mei, in felul de a vorbi, de a gesticula, de a rade. Cealalta EA mi a observat zambetul amarat. Stiu sigur ca aparitia LUI va scoate din mine fericita ambulanta ce cutreiera colturile liceului zambind,razand.
Vreau decat sa ma dihnesc acum, sa dorm, sa visez. Te voi astepta.:)