Cand o sa mai reapari?

Sincer! Nu mi a facut bine deloc sa te vad in ziua aceea. A fost groaznic. Eram emotionata sa te vad. Tu erai un simplu bolnav, iar eu bolnava de dorul tau. Am alergat spre tine fericita, te am strans in brate, dar incet si amarat m ai dat la o parte. Te durea stransoarea mea. Am stiut si de aceea am inceput sa vorbesc cu tine ca si cand nu as fi observat . Nici asta nu puteai: erai ca o simpla aparitie, fara viata in tine, si parca satul de mine. Si am stat putin, foarte putin: 2 minute?? Si la sfarsit te am imbratisat din nou-TU nici nu m ai atins. Stiam ca vrei sa ma protejezi, dar stiam ca totul era urat. Totul era dispretuitor. Voiam sa ma imbolnavesc si eu, numai sa ti simt fructul prea dulce al buzelor. Dar totul a ramas dorinta. Tu ai plecat...si nici nu te ai mai uitat la mine. Eu insa te am tot privit pana ai disparut. Oare cand o sa mai apari???

Am fost la cimitirul vietii noastre fara tine. Prima zi fara tine. Din nou a fost groznic. Si cred ca totul a fost prea urat. De aceea am dat drumul la fantani de lacrimi. La inceput incercam sa ma abtin, dar si tu draga prietena m ai dezamagit. Am fugit...


Dar azi am vorbit cu tine in sfarsit...si mi ai zis: La multi ani noua! Da... a trecut atat de putin ca ore,zile,saptamani. Si eu tin la tine ca la nimeni....sunt o dusa!
Astept sa te intorci, sa reapari!
La multi ani!