Am hoinarit destul prin o asa spusa uitare. M am trezit si realizez ca voi fi intotdeauna legata de trecutul meu. Oamenii aleg asta atunci cand se nasc: ochii lor incep sa vada imagini pe care creierul acela mititel le va tine minte intreaga viata.
Ma despart din nou de o viata obisnuita fericita. Ma pierd din nou in intuneric in suferinta in dorinta de razbunare sau macar de uitare.
Drog? Absurd. Vreau sa plec...unde??:)) in alta viata poate, unde as fi cea mai mandra de mine, unde sansele de a nu avea o secunda zambetul a la adelina, ar fi infime.
Am iubit, urasc, voi supravietui. ma gandesc sa pornesc o rivalitate: femei contra barbati. As face scrum orice particula din sexul opus, as rade, as fi malefica. Apoi as regreta o secunda dar peste cateva secunde as lua-o de la capat:)). Mi-as trai viata, mi-as trai razbunarea.
Apoi incet as muri...cat de usor mi-ar fi sa fac ce mi place. Voi face asta vreodata?sau e doar un moment de hoinarire prin nebunie.
Draga blog,
Nu ti-am mai scris de foarte mult timp. renuntasem pentru ca am crezut ca pot fi din nou fericta. m am indoit. Nu o sa-ti vorbesc niciodata despre ce s-a intamplat in perioada asta. Ar fi destul de obisnuit.:dragoshti, amor, certuri, saruturi reinnoite. Sigur te-ai plcictisit de asa ceva. Toata lumea plange, toata lumea rade, innebuneste apoi e doar ok.
goodbye! te-am iubit.
