Totul se apropie de acel sfarsit regretat, dar fericit cu gandul la amintirile ce au fost. A venit, a venit toamna cu toata palma ei plina cu apa, cu toata intunecimea si nebunia de septembrie. A venit timpul sa zic adio soarelui de 2010, somn usor frunze prea verzi, ramas bun tu caldura inabusitoare si mai ales...pe curand marea mea!!!
Nu simt inca nimic desi vreamea s a schimbat cu totul, imprastii in continuu zambete largi si sunt cat de mult pot dragalasa celor din jur.
"Nebuna mica" cu chef de joaca sunt chiar pisica vietii mele. Gandesc ca toti avem aceasta mica creatura ascunsa undeva in noi, unii mai la suprafata, altii prin cele mai intunecoase locuri. Mie, pisica imi zgarie in continuu gandirea, facandu ma sa merg pe cele mai intortocheate si palpitante drumuri din viata. Pornesc perversa si dulce, rea si buna, moarta dar imediat vie...traiesc si zambesc celor mai frumoase momente. Iti marturisesc ca si tu, epava ratacita esti una dintre cele mai frumoase amintiri. Dar nepasarea te arunca in cel mai indepartat coltisor al lumii.
Sunt fermecata, ca padurea fermecata de bagheta, atunci cand el sau tu imi marturisiti cat de drag va e de mine, de energia ade, de tineretea si dezinhibitia cu care conduc lumea! Alerg si sar, batandu ma cu aerul si fiintele drage cum doar zane nebune de vara viseaza ca pot face acum la inceputul neiertator al toamnei!!!
Ade si doar Ade
