Departe.......foarte departe.....Chiar nu mi vine sa cred!!!!

De ce fuge dragostea???

Pentru ca i place sa zbiere....si unde poate tipa daca nu cand e singura pe varful dealului, in trunchiul stejarului patat de atatea scrijelituri cu inimioare, cu majuscule si multe plusuri intre ele....unde????
De ce ii place sa zbiere? Pentru ca ii e frica sa nu se transforme....sa nu se transforme acea puritate in obscenitate...pentru ca deja simte asta....si plange....si nu vrea sa continue sa fie dragostea dintre cei Doi...vrea sa gaseasca alte trupuri....noi, neinitiate, care sa cunoasca si ele acea importanta desavarsire. Se intelege? Ea asta pur si simplu simte:-<.
Mi se pare o crima sa transformi dragostea in dorinta de a fi obscen.
Am vazut azi in timp ce mergeam spre casa, o pereche: ea nu avea mai mult de 14-15 ani, el in jur de 19-20. Cu ochelari, si intr o fusta galbena scurta....ei i se vedea burtica......:-< burtica in care traia un copil prea devreme conceput...Ce m a impresionat? Zambetul ei, fericirea ce i se citea pe fata, si mai ales cum cei doi se strangeau de mana, parca sa nu fie despartiti nici de vant.Oare acolo dragostea in ce se transformase? Chiar nu gasesc raspuns...sau nu!!! Poate ca acolo dragostea a revenit, prin pruncul ce se va naste in cateva luni. Trist!

Eu personal ce ti cer dragoste???????????? Sa nu ne lasi...sa nu fugi...sa ne regasesti. Cauta ma.

P.S. Numar de tel: 07..................

Scrisoare catre capsunica!

Scrisoare catre Capsunica

"....Am vazut punga cu mere si fructe pe care mi ai adus o ieri! Mi s a facut o pofta sa musc d!in marul verde, gustos, doar sa simt ca esti tu pe undeva, sa simt umezeala gurii tale, prin sucul marului. Imi pare asa de rau ca ne certam:(. Voiam doar sa ti spun ca te iubesc si ca de abia astept sa te strang maine in brate >:d<."
....................................................................................................................................

Imi pare rau, dar doar atat este pentru blog, restul e doar al meu, doar al meu! Nu pot sa destainui-imi este doar mie dedicat, si asta ma inebuneste, ma face cea mai fericita!!

Cu drag, al tau, Robotel!!!!
Cu drag, a ta, Capsunica!!!

VARA INDRAGOSTITILOR

Orele trec...vara fuge....plange toamna...iarna curge....se spulbera primavara!!!
Realizez ca aceasta minunata vara trece....si sincer zambesc, gandindu ma ca nu pot face nimic, ca nici nu ma sinchisesc sa mi suspendez gesturile, gandurile...pentru ca mi place ce traiesc, dar tanjesc dupa o simtire mai concreta!
Incerc sa mi definesc aceasta simtire concreta: acel grup ce odata se juca in parul meu, incurcandu l, dar apoi descurcandu l8->. Cred ca imi lipseste grupul LOR, grupul NOSTRU. Dar repet:ma simt neputincioasa sa fiu mai fericita, pentru ca fericirea prezenta e prea puternica, in conditiile in care fiinta LUI imi bantuie inima bolnava.
E dificil vara asta!!! Dar e vara indragostitilor!!
...
...
...

DA!!!E VARA INDRAGOSTILOR!!!

doar 3 zile??

Penibilitate, orgoliu, prostie- nu stiu cum dar parca te striga pe tine-STAPANE! Sincer, mi s au parut ingrozitoare aceste zile...desi in primele am sfarsit imbratisati, cu regretul in suflet si indragostiti, momentele idioate le au inghitit pe acestea prea frumoase. CE as raspunde daca m ar intreba cineva ce am facut in perioada asta? Poi...m am certat cu acel Soare, m a orbit prostia lui, sau razele prea orgolioase.
Dar STIU sigur ca acele incercari de a gusta din nou din aurul prea galben si stralucitor, au fost singurele...de acum incolo nu va mai depinde de mine nimic, pentru ca sincer nu mai pot si.....atat!
Nu stiu daca se intelege, nu vreau sa se inteleaga-vreau sa se simta! E mult mai important.
Se intampla ceva ca in infinitatea cercului. Se rupe un colt, si apoi se rupe intreaga stransoare. Iar cercul are 2 capete intinse spre parti opuse, identice totusi, dar straine. Simt ca asta se intampla si cu NOI. TU al meu, EU a ta se transforma in: TU al tau, EU a mea. Trist!
Si totusi te contrazici. Cu acelea de dinainte doar ai vorbit, distanta fiind prea mare de la un calculator la celalalt. Nici macar mainile nu vi s au atins si totusi le ai considerat "prietene".
Obsesia, insa, pentru a ma avea in fata ta e ingrozitoare...si imi repet intruna in minte: obsesia va duce la nebunie...nebunia la distrugere!
Gandeste te:-

vin Refugiu!

Plec la Refugiu! Sufletul prea incarcat de copil incearca sa mi fuga din piept! Vrea spre refugiu si acolo pornesc!

Goodbye oras infestat! Naspa!

3 iulie

Dupa un vis ciudat.... simt ca Te iubesc mai mult ca niciodata! Visul? Nimic prea interesant, poate mai mult amuzant. Dar ai fost aici in camera aceasta prea cunoscuta mie, in care lucrurile mele impanzesc orice coltisor. Mi ai admirat coltul plin de maimutoaie, pe care eu le ador si care pastreaza mireasma fiecarei persoane care mi le a dat. Ai dormit acolo, in parfumul meu, in cearsaful meu cu dungi roz si albe. Nu s a intamplat nimic impresionant. Doar te ai odihnit, ne am odihnit.
Si acum in dimineata visului, as vrea ca o ramura din vis sa se intample: sa fii langa mine, aici, in camera aceasta. Sau nu neaparat. Sa fii doar langa mine, sa te strang in brate, sa te admir, sa te simt.
La fel ca ieri....pe banca, sub copac, in ploaie, in frig, eu prea prost imbracata, tu strangandu ma puternic pe pieptul tau. Chiar daca am avut discutii "prea profunde", totul a fost romantic, totul a fost dragoste.
Astazi mai mult ca niciodata!!!!!>:D<

P.S. Good morning sunshine!!!